Povești Hai-Hui

Jurnal de călătorie- Paris ❤️
Isabela Freundlieb

Ajung în Gare du Nord cu valiza mea roșie și un zâmbet larg pe față, în timp ce un grup de 20 de inși cu veste reflectorizante, adunați în jurul unui pian, invită călătorii să îl urmeze pe Iisus. Muzica Gospel răsună în cea mai aglomerată gară din Europa și călătorii par hipnotizați de veselia creștinilor care dansează de zor.

La ieșire mă întâmpină câțiva tipi care încearcă să îmi vândă țigări și mă izbește un miros de urină. Cartierul oarecum rău famat îmi pare zgomotos, plin de viață, fascinant. Așa cum citisem și în comentariile de pe Booking, sex shopuri sunt la tot pasul. În mai puțin de 5 minute de mers pe jos ajung la cazare.

În Franța, hostelurile se numesc Auberge de jeunesse. Sunt locuri în care tinerii se pot caza în camere cu până la 10 paturi și tot atâtea tonalități de sforăituri pe noapte, pentru o experiență de neuitat. Băile sunt curate, dar aerul condiționat lipsește cu desăvârșire.

Este luna lui august și o caniculă absolut insuportabilă la Paris. Îmi cumpăr o rochie roșie, lungă, „flu flu” și o iau la pas spre metrou, unde asist la o scenă demnă de un film cu Mr. Bean. În timp ce sute de oameni se calcă în picioare pentru a intra, ușile metroului rămân blocate de posteriorul unei doamne voluptuoase care vociferează, panicată. Nu mai poate nici să intre, nici să iasă, iar eu mă simt ca o ticăloasă fără inimă în timp ce mă tăvălesc de râs, iar biata femeie este în agonie.

Mă opresc la o cafenea cochetă și savurez un croissant. Seara stau pe iarbă în fața turnului Eiffel care este luminat timp de fix 5 minute la ora 22:00. Câțiva tineri algerieni cântă la chitară lângă mine. Viața este roz de mentosan.

Seara ajung la localul hostelului, care este deschis până la două dimineața. Îmi descopăr un nou talent, devin regina beer-pongului și mă împrietenesc cu oameni de pe toate continentele în timp ce dansez și arunc mingiute în pahare pline cu bere, iar noii mei susținători îmi fac galerie. Împreună cu noua mea gașcă de puști de 20 de ani, mă urc într-un taxi și ajung la un party techno underground, sub un pod. Pastilele merg din mână în mână pe lângă mine și pare că sunt singura care le refuză. La 7 dimineața petrecerea este încă în toi, dar eu nu vreau decât să mă arunc în patul meu și îmi spun că pesemne am îmbătrânit.

A doua zi merg la restaurant, eu cred că comand pui și mi se servește pește. Învăț diferența dintre poulet și poisson. Stau 4 ore la coadă sub un soare arzător pentru a mă bucura de o plimbare cu balonul cu aer cald deasupra Parisului. Îmi torn la propriu apă în cap pentru a rezista caniculei. Realizez că balonul doar te urcă 15 minute apoi te coboară, fără să se deplaseze din loc. Toată așteptarea merită, iar priveliștea îmi taie răsuflarea.

Seara plătesc 200 euro și merg la Moulin Rouge, însoțită de o actriță din New York. Savurăm șampanie în timp ce ne bucurăm de spectacolul de culori și dansuri extravagante, de la masa noastră de lângă scenă.

Nu ratez nici Luvrul, unde Mona Lisa, mult mai mică decât mi-aș fi imaginat, îmi zâmbește de la o distanță considerabilă. Sute de oameni se îmbulzesc în fața mea și încăperea e mai aglomerată decât poți să crezi. La Atelier de Lumière tablourile lui Van Gogh prind viață într-un spectacol de lumini de-a dreptul impresionant.

Parisul „altfel” m-a vrăjit ușor, ușor. Cu croaziera pe Sena, cu amalgamul de culturi și oameni, cu străzile cochete și arhitectura fascinantă, cu tablourile de la Luvru, cu viața de noapte vibrantă, cu poveștile culese și o poză îmbrăcată într-o rochie roșie sub turnul Eiffel, pot spune… Paris, je t’aime!

Dacă dorești, pot stiliza acest text într-un mod literar sau jurnalistic.